Privire de copil…

N-am sa uit niciodata o privire de copil . Cand se uita cald in ochii tai , schitand un zambet timid pe fata-i frumoasa , perfecta . Nu o sa pot uita , copile , felul in care ma priveai in ochi cand te certam si stiai ca am dreptate . Iti lasai capul in jos , recunoscand ca ai gresit , dar iti ridicai ochii cautandu-i pe ai mei . Stiai ca in ei , in mine , vei gasi mereu intelegere , orice ai face . Eram ca o sora mai mare care avea grija de tine . Stiai ca cu mine iti poti permite sa gresesti si sa o recunosti fara probleme . De mine nu-ti era teama . Eu nu te pedepseam asa cum o faceau ai tai . Ma uitam in ochii tai fara sa-ti spun nimic . Iti faceam observatie 2 minute , zambind , razand cu tine .

Aveai intrebari pe care mi le adresai mie. Intotdeauna e mai usor sa vorbesti cu cineva mai  apropiat de varsta cu tine decat cu parintii . Stiai ca mama ta nu te va intelege . Si ca tatal tau nu va avea timp sa o faca . Lectiile devenisera o placere si o relaxare pentru tine . Copil istet . Lenes insa . Am incercat sa scot din tine ce stiam si vedeam ca exista in interior . Ma priveai mereu cu ochi intrebatori si verzi . Acceptai ce-ti ceream sa faci dar puneai conditii . La doar 9 ani . Stiai cum sa negociezi : ce sa ceri , cum sa o faci si ce sa oferi in schimb . Te bazai pe farmecul personal , copil frumos . De mic ai fost constient de tine . De cum esti si de ce poti . Priveai omul in ochi asa cum multi oameni mari , cu experienta de viata , nu stiu sa o faca . Stiai ce putere are un zambet insotit de o privire de copil…

Acum , dupa cativa ani de zile , ne mai intalnim pe strada . Nu ma mai privesti in ochi . Parca iti e rusine . Ma uit fix in ochii tai . Iti caut privirea de copil. A disparut …. Aud doar un : “Buna”…

Iti raspund si trec mai departe…